Vi s-a întâmplat vreodata sa încercați sa va integrați intr-un anumit grup, dar la un moment dat cineva din acel grup zice "Vezi ca noi ne ducem în locația x, noi (fara persoana respectiva)" sau "Vezi ca mai trb sa vina persoane la masa asta (deși tind sa cred ca nu mai era nimeni de venit, doar nu voiau ca persoana aia sa fie cu ei la masa lor)". Sau când alții îşi fac planuri, dar nu te includ? Am întâlnit destule cazuri și îmi este mila de aceste persoane care probabil se simt singure și vor sa se simtă ca sunt parte a unui grup, chit ca nu au prea multe de împărţit. Care este opinia voastra despre acesta situatie si ce ati face in locul acelei persoane?

Am intrat de un an in domeniul vanzarilor, inainte am avut joburi administrative ( sales support, order booking bla bla). Si recunosc ca inca nu excelez in zona asta legata de cold calling si influentare. Pe voi ce v-a ajutat? Carti? Cursuri? Sfaturi?

Merită! Aveam 18 ani. Prietenul meu cel mai bun, o să ii spunem John, era cam dus cu capul ca și mine de altfel. Făceam tot felul de chestii împreună, party-uri, rockoteca, bătăi cu maneliștii, drumeții cu biclele peste tot prin țară, dar modul nostru preferat de transport în cadrul excursiilor era obișnuită amenda de la domnul controlor. 200 de lei și puteai să mergi oriunde. În 2008 aveam 14700 ron amenzi la CFR ca să înțelegeți distracțiile noastre. John a crescut la mănăstire la Petru Vodă. A fost lovit de soartă, 6 surori, Tată bețiv, mama abuzivă, plecat de acasă la 13 ani, stat pe străzi 2 ani, 4 ani la mănăstire etc. Trecând pe lângă toate minusurile din viața noastră, ne-am întâlnit la o petrecere când aveam 14 ani eu și el 18, și am rămas prieteni și am făcut tot felul de peripeții împreună. Background information done.

2006 - Septembrie. Se gândește John să facem o excursie in Alba-Iulia pentru că știe el un stareț la o mănăstire de maici pe nume Părintele Ioan, un om de nota 10 care merita vizitat. În capul meu am zis ok. Aveam 50 de lei de om. Ceea ce erau bani pe vremea aia.... Ca și acum de altfel, sărăcie lucie. Ne-am îmbarcat așadar pe faimosul Iași-Cluj cu destinația controlorul de noapte, am semnat biletul de călătorie de 200 de lei și am decolat stând pe ghiozdane până la Cluj. Ajunși la Cluj am decis să riscăm 7 de lei de om și am halit câte un sandwich în gară și o bere așteptând 3 ore celălalt tren care ne ducea la Alba. Pe trenul personal către Alba Iulia mirosea foarte frumos. Aveam 3 oi lângă noi și mișunau tot felul de personalități din 1848. Noi cu păr lung și tricouri Cannibal corpse și respectiv Helloween eram foarte "out of the picture".

Ajunși în Alba Iulia. Am parcat la un bar de rockeri cu care am băut și am cântat până se crăpă de zi. Am dormit pe bănci în parcul Mihai Eminescu și ne-am trezit pe la 12.30 datorită unor polițiști foarte simpatici. Ne-au rugat să ne spălăm. Am oprit în ieșirea orașului și am stat vreo 4 ore la "Ia-mă nene" până am găsit pe cineva care mergea spre Cergău. Ca și context, noi știam că mănăstirea trebuie să fie în Cergău, nu știam că există 2 Cergău-uri. Pe la 18.00 am ajuns in Cergău Mare unde ne-am plimbat vreo 6 ore prin sat descoperind pe un vârf de deal o biserică. Am escaladat rapid până sus ca să ajungem pe beznă la această biserică care bineînțeles era închisă. Am aflat asta după ce am înconjurat de 2 ori biserica dând unul de celălalt, ca să descoperim ușa închisă cu lanț și lacăt. Nu mai știam drumul înapoi. Nu mai vedeam unde suntem. Am pus ghiozdanele lângă clădirea bisericii și am tras pe dreapta. Bineînțeles că la ora 3 dimineața începe să plouă afară. În tot acest timp John mă asigura că o să fie bine... Deja avea frigiderul plin John. Eram plouat, nervos, obosit, semi beat, mi-era foame...

La 5 dimineața aproximativ se aud clopotele din vale. Apoi se aprind niste lumini ca de stadion tot din vale... Vreo 500 de m de unde eram noi. Știind direcția în care trebuia să purcedem am luat-o la fugă prin beznă noroi etc. După 10-15 pași... Calc în gol în pământ și mă duc până la șold într-o gaură lăsându-mă pe partea dreaptă și sprijinindu-mă de o piatra mortuară pe care scria Apopii Maria.... călcasem într-un mormînt. Treceam prin fostul cimitir al fostei biserici din Cergău Mare. Mi s-a făcut inima cât un purice. Ii fut o palmă peste umăr lui John și strig în gura mare "AM CĂLCAT ÎNTR-UN MORMÎNT". M-a tras afară și am alergat ca boii prin pădure panicați de situație prin beznă și ajungem la mănăstirea de unde se auzeau clopotele și de unde se vedea lumina. Afară nimeni. Batem la ușă și iese un tânăr călugăr. John înțelesese pe loc că... a mistake was made. Eu nu. In necunoștința mea eram foarte fericit să văd o altă vietate decât dobitocul.

Pe scurt, ne explică acest Atanasie, că de fapt Părintele Ioan este în Cergău Mic. Iar mănăstirea de maici este în pădurea acestui sat... Ne-a oferit să ne spălăm și să dormim într-o clădire, unde obișnuiau să doarmă călugării cu vreo 10 ani în urmă. Era bine întreținută doar că era nefolosită, ne-au dat saltele și cearșafuri și am dormit în cea mai frumoasa liniște. Complet asurzitoare.

Am dormit vreo 8 ore.

Ne trezim pe la 2 și la 3 eram la strada principală unde așteptăm din nou un "Ia-mă nene" să ne ducă până la Cergău Mic. Tura asta am avut noroc. Primul Opel Astra J care a oprit mergea chiar în sat. Bărbatul de 50 de ani care conducea locuia de 50 de ani în sat și el nu știa de mănăstirea de maici... Prima bilă neagră din ziua noastră. Stăm la cioace (vorbe) cu omul. Ajungem în sat îi mulțumim și purcedem spre ceea ce credeam noi că este mănăstirea. Surpriză. În tot satul am întrebat în stânga și în dreapta, la toate porțile, toți oamenii, nici unu nu știa nimic de nici o mănăstire. Am fost fugăriți și de un câine ca să fie bine.

La capătul satului dăm de un moșulică într-o curte. Nu mai aveam apă. L-am rugat să ne lase să intrăm să umplem o sticlă de Izvorul Harghita cu apa din fântână. A fost singurul din sat care ne-a întrebat de unde suntem. Moșu părea foarte isteț și era și el și baba foarte decenți și curați. Le-am spus că suntem din Iași și că mergem spre mânăstirea de maici. Că îl căutăm pe părintele Ioan și ne cunoaștem cu el. Era ora 20.00 când ne-au spus că mai avem de mers vreo 5 km prin pădure și munți. Privirile pe care i le adresam lui John deja îi făceau gaură în cap. John privea cerul și fântâna cu apă.

Ne-au invitat să rămânem peste noapte. Ne-au hrănit cu ciorbă si mămăligă și pălincă. Nu-mi aduc aminte detalii exacte, dar știu că dimineața ne-am trezit și ne-a dat Moșul pe ascuns o bucată mare de kaizer afumat să avem pe drum. Ne-am pornit în direcția selectată de moșulică și după vreo o ora nu mai era kaizerul.

Pe la ora 8.30 am ajuns întru-n câmp, pe un vârf de deal unde între fiecare fir de iarbă/plantă era cate o pânză de păianjen pe care se așezase roua. Pur și simplu superb. Mai facem 20 de pași, după ce trântim câteva poze cu Siemens-ul și Motorola-ul pe care le aveam la noi, și se aude langa noi un pas de cal. Click clack. Ne-am pișat un pic pe noi vreo 2 minute. Imaginați-vă că sunteți în pustietate și auziți cum merge calul lângă voi. 0 cal... Ne uităm undeva pe un vârf de munte pe un drum forestier la vreo 4 km și vedem o căruță trasă de cal. Se auzea ecoul până la noi. Creepy as fuck. Ne pornim înapoi la drum.

O riscăm prin pădure sau înconjurăm. Hai să înconjurăm... Democrație tati. Mare greșeală. Daca treceam prin pădure. Făceam 10 minute. Am înconjurat vreo alți 3km prin noroi și vreme oribilă. Mă simțeam că în Vietnam 1971 ud leoarcă și cu dorința de a sugruma pe cineva.

Dar vedem o clădire. Vedeam mănăstirea de maici de la Cergău Mic. Tot ce trebuia era să nu ne rupem gâtul și ajungeam în 3 minute. In zare apare o figură de vreo 2m neagră. Părintele Ioan. Zis și Ioan.

• ĂĂĂĂI băieți băi. Ce faceți? Ce bine este să văd. Pe Tarzan asta unde l-ai găsit Ioane? Ii spune lui John. Nu-i așa că mă ajutați și pe mine să spargem aceste lemne pentru iarnă?

Let that sink in. 6 km de mers, 2 zile dormite pe ici pe colo. Mers prin ploaie, dormit în ploaie călcat în  mormînt, alergat de câine, scuipat de o vită care trecea cu căruța.... Și ăsta voia acu să spargem lemne... Mă uit la John. Era defeated și el. Nu avea curajul să se uite la mine.

• Zis și făcut părinte, îi strig eu. John a respirat adânc. Era doar ora 13.00. la ora 19.00 ne-am oprit sa bem apă. Mândrii de ceea ce făcusem. 6 ore 6m cubi de lemne.

Dădeam cu așa o ură cum n-am mai simțit în viața mea.  Bășici în palme și tălpi. Părintele ne strigă deodată.

• Haideți la masă!!!

Când spun că eram lihniți e doar o diminutivare a situației stomacale pe care o aveam.

Aici trebuie menționat că eu nu sunt și nu am fost mic niciodată. La 18 ani aveam 197cm și vreo 120kg. Baraca în care stătea Părintele Ioan și cu cele 12 maici era de mărimea unui container. Sala de mese avea 7m lungime - 2.50 lățime. Masa era în mijloc iar pe margini erau băncuțele. M-am frecat de perete până în capătul celălalt de masă și am dat cu capul de tavanul din lemn de vreo 2 ori până să ajung în locul care ne-a fost proorocit lângă părinte. Era post.... Pe masa erau salată de vinete, iahnie de fasole, ciorbă de legume, zacuscă, ciuperci... pâine de casă mămăligă tot ce îți poți imagina. Lângă mine se așează John. Reticent, îmi spune:

• Îmi pare rău!
• Stai liniștit că avem păpică e ok! Îmi trece.

Se uită la mine și spune:

• Nu, îmi pare rău pentru ce urmează.

Nu trec 5 secunde. Se ridică părintele și spune:

• Să spunem rugăciunile!

• Rugaciunile?!?!

Antipatie aversiune dezgust oroare resentiment scârbă repulsie... cuvinte care descriu fața cu care mă uitam la John. Și la părinte.

O măicuță de vreo 20 de ani m-a ținut ridicat în picioare vreo 30 de minute. Poziția în care stăteam era neplăcută. Lipit cu spatele de perete, genunchii îndoiți. Aveam un traseu de salivă din gură până în farfuria pe jumătate plina de bale de autist. Înjuram pe sub bărbie în continuu. Părintele se pișa pe el de râs. John era cu lacrimi în ochi. Nu se puteau abține.

• Asta chiar nu are de gând să se oprească?
• Chiar vrea sa moară în pădure?
• Eu zic sa ii dăm să citească și unul dintre volumele lui Sven Hassel preferabil Gestapo.
• Oare are de gând să ne spună și o poveste scurta?
• Monte Cassino?
• Daca o strâng de gât mă vede Dumnezeu?
• Camarazi de front?
• Oare știe și "vine vine primăvara"?
• Imperiul iadului.
• Futuți excursia mă-tii să îți fut.

Discuțiile mele cu mine însumi și cu colțul de masă în care eram au durat cat rugăciunile.

Într-un final tace femeia lui Dumnezeu și spune părintele pofta bună.

Săracele femei au rămas încremenite. Iahnia a dispărut prima cu zacusca cu tot. Polonicul nu mai era necesar la ciorbă. Salata de vinete era pentru toată lumea. ERA.... De asta râd de fiecare dată când mă uit la game of thrones când sunt invitați Arya și The Hound în casa omului și se apucă să devoreze supa de iepure.

Părintele zâmbește și le spune fetelor:

-Merită!

Am ascultat din nou azi tot albumul dupa 8 ani, fcking dope

90s kid here. 🥲 De câteva zile m-a luat nostalgia internetului din anii 2000.
În 2004, ai mei mi-au cumpărat primul meu PC, cu ceva procesor AMD, 128 MB RAM și un HDD de 40 GB. Locuiam într-un oraș mic, iar cablul de internet încă nu ajunsese la blocul meu. Fără net, tot ce puteai face era să te uiți la filme, să te joci și să asculți muzică pe CD-uri, toate luate la schimb de pe la vecini și prieteni.

Îmi aduc aminte că doar o singură persoană din cartier avea CD-WRITER, și toată lumea apela la el atunci când apărea un joc nou, desigur piratat - la un moment data a inceput sa ne taxeze. Rupeam Vice City, care rula cu CD2 și făcea o gramada de zgomot. Pe la sălile de internet nu prea am dat, dar cunoșteam persoane care își pierdeau nopțile jucând cs acolo. O ora costa 1 leu.

Abia prin 2006 a reușit providerul de internet să ajungă și la noi în cartier. Încă îmi aduc aminte de ziua în care au venit niște băieți și au dat găuri prin pereți în toată scara blocului. Le-a luat o zi întreagă să tragă cablurile prin apartamente, pentru că erau destule familii care își doreau internet.

Prima chestie pe care mi-au descărcat-o băieții a fost un program numit, dacă nu mă înșel, NetScan, cu care puteai să vezi ce foldere au share-uit alții în LAN. Apoi am trecut la DC++ și, ușor-ușor, la torrente, care se descărcau cu maxim 512 KB/s (parcă?). Jucam în prostie cs în LAN pe cs_assault și fy_snow, dar și MU Online. Mai virusam și Windows-ul din cand in cand cu tot felul de .exe-uri. Stateam pe mIRC cu oamenii din oras sau jucam trivia. Imi aduc aminte cum o fata m-a luat cu ASL PLS si mi-a cerut poza, dar eu nu aveam poze cu mine in PC.

Sunt multe de povestit, dar sunt curios care a fost experiența voastră? Hit me with some more nostalgia!

Întrebarea mea este de curiozitate doar. Eu mai obișnuiesc vinerea 3 beri și sâmbăta 6 beri , așa ca recreație. Voi ?

Cum este viata intr-un apartament mansardat? Fiind intr-o continua cautare de un apartament care sa fie intr-un pret decent si sa ofere suficient spatiu (3 camere) am dat peste un apartament intr-un bloc nou, apartamentul fiind inca in stadiul de finisare care indeplinea toate “cerintele”, insa acesta este mansardat, practic apartamentul se afla in podul blocului, care este suficient de mare, incat dezvoltatorul a reusit sa faca toate camerele cubice, iar deasupra, ce a mai ramas din pod conform CF-ului este boxa de depozitare. Mentionez ca podul va fi izolat cu vata bazaltica de 10cm.

Urmeaza intrebarile:

1. Cum este vara cu caldura? Cum este iarna?Se pierde multa caldura?
2. Se aude vantul, ploaia in casa?
3. Igrasia? Scrugerile de apa?

Multumesc aticipat de sfaturi!

De ce lumea (unii ma refer, nu toti) da follow doar ca sa le dai tu follow și imediat dupa îți dau unfollow?? Cel puțin eu n-as face asa cu nimeni, pe absolut nicio platforma, consider ca as avea lipsa de respect fata de respectiva persoana, nici nu ma interesează ce ratio am sau ce postări are

Mi-am luat o trusa de pe eMag și aștept să vina, o să mă uit și pe YouTube, trebuie sa schimb bateria.

tot pica live-ul deci netul era ok.
Penibil pentru o platforma cu asa resurse, zici ca i Voyo :))

De când eram mic am fost educat sa fiu politicos, cu bun simt, sa învăț bine și să-mi găsesc un loc bun de munca. Zis și făcut; am ajuns la 25 ani, bine-mersi. Astăzi m-am întors acasă și tata, bineînțeles la un grătar și un pahar de vin, mi-a tot spus că, citez: "trăiești cu fundul pe bani și nu te bucuri de viață, ce nu-ti cumperi o mașină bună și mai iei o fata: azi una, mâine alta." Sincer, îmi place viața pe care o trăiesc acum și nu înțeleg de unde presiunea asta, mai ales că el nu mi-a insuflat asta de când am fost mic până acum, că el daca era la vârsta mea făcea și dregea și nu știu ce. Ca idee, el a fost mereu agresiv verbal (fizic nu), desi in ultimii 5 ani se calmase, însă acum l-am văzut cum era pe vremea când făceam liceul și ne certam destul de des pe motiv că nu înțelegea faptul că fiecare persoana are păreri diferite și nu toți gândesc ca el (tenta dictatorială dusa la extrem). Ce am mai observat astăzi este că, deși îmi spune că el ne vrea binele și tot plangea in timpul asta, imediat după începe cu atac la persoana, mai ales la mama, că de ce nu-l înțelegeam, că nimeni nu-i vrea binele etc. Practic, manipulare ieftina și cel mai probabil inconștientă, deoarece nu cred că poate trece așa repede de la o stare la alta, asemenea unui om fals sau lipsit de empatie, îl cunosc și știu că nu este așa. In societate este un om onest și respectuos. Deci, as dori să știu ce as putea sa fac ca să-l ajut? Nici macar nu este conștient de aceste trăiri bipolare, a refuzat mersul la psiholog și simt că îl pierd.

Ce placeri vinovate aveați si la care ați fost nevoiți să renunțați ori sa diminuați din cauza scumpirilor din ultima perioada?

Ma gandeam la o chestie azi. Poate ca am imbatranit eu acum ca sunt in my 30's dar zilnic cand ies din bloc sau cand vin acasa sunt copii de toate varstele in fata care se joaca sau care intra/ies si ei. Incepand de la cei mici care au 7-8 ani, pana la adolescenti de 14-15, absolut niciunul nu mai dă bună ziua sau să salute in vreun fel.

Eu imi aduc aminte in anii '00 cand eram la varstele lor si iesea toata gasca in fata blocului sa ne jucam si nu exista sa vina vreun vecin/vecina, chiar si cei care aveau 25-30 ani ni se pareau 'adulti' si dadeam negresit buna ziua, ei ne intrebau ce facem, ne zambeau etc. Unde a disparut obiceiul asta?

Si sigur e o chestie doar de oraș. Am si o casa la țara, intr-un sat mic. Am fost surprins cand am fost acolo si eram prin curte, a trecut o femeie de 60+ ani pe drum si a dat ea buna ziua prima, desi eu sunt copil in ochii ei. Acolo inca pare sa fie prezent sentimentul ala de comunitate, de respect.

Mai are cineva senzatia ca s-a facut switchul, ca nu mai sunt 'țărani' adică needucați cei de la țară, ci orășenii sunt the new țărani needucați? Și parintii astia moderni care nu iși mai educă plozii și trec ca muții pe lângă tine, o fi generatia asta tiktok si la copii si la parinti care a salbaticit pe toata lumea?

P.S. Nu ma supara neaparat fenomenul dar mi se pare clar o involuție, toată lumea a dat-o intr-un hiperindividualism d-asta bolnav, le e frică de toti ceilalti din jur, se ignoră de parca am fi animale. Ca sa fiu corect am patit si eu sa fie multi mosi si babe pe care ii saluti si se fac ca nu te aud (sau poate chiar nu te aud... la varsta lor) si nu raspund, dar asta nu schimba cu nimic, eu am fost educat ca e de datoria mea sa dau buna ziua ca sunt 'mai mic', e un gest mărunt dar frumos, si nu e ca si cand ma costa ceva sau imi afecteaza viata.

Pareri?

Aplicatie buna pentru remindere pentru persoane care uita?

In ciuda nenumaratelor conditii impuse am aplicat cu succes pentru campania 2x diferenta

M-am tot saturat sa schimb buretii de baie din plastic, mai ales ca pe final se dezintegreaza. Voi ce folositi pentru dus? Am un loofah mic, cat un burete de spalat vase care pentru scrubbing e genial, dar nu face spuma si consum de vreo 2 ori mai mult gel de dus vs buretele normal din plastic.

A trecut o săptămâna și chiar simt ca nu mai pot să țin în mine, trebuie să spun asta mai multor persoane. Am un băiețel de aproape un an jumate, de-a lungul timpului am impus familiei reguli de igienă de bun simt( mai ales când era nou-născut), de genul să te speli pe mâini înainte să îl iei în brațe, să nu îl pupi pe față sau mâini, să nu vii în vizită dacă ești răcit etc. Subiectul se învârte în jurul “nu îl pupa pe fată sau mâini”. Toți din familia mea sau a soțului au herpes, inclusiv eu, am luat când eram micuță, 4, 5 ani și am avut niște episoade groaznice în copilărie, îmi iese in jurul gurii aproape în fiecare an și clar ca nu as dori asta copilul meu. Eu am destul de multă grijă, cat a fost foarte micuț am evitat să îl pup, o făceam pe cap, când a mai crescut l-am învățat să dea obrazul când cineva vrea să îl pupe și inclusiv să spună nu dacă nu vrea. Mi-am luat foarte mult hate, dar foarte mult, ca privez eu copilul de ei și cum pot avea ei o legătură cu copilul meu dacă nu îl pupă 😑. După ce a făcut un an am fost total de acord ca bunicii, străbunicii să îi dea câte un pupic, pe obraz fără niciun fel de problemă. Săptămâna trecută am fost la socrii în vizită și la un moment dat soacra mea îl întreabă pe cel mic dacă îi dă un pupic, el întinde gurita( mai nou ne pupă și el pe noi) și BAM ea îl pupă pe gură. Nu va gândiți ca a fost din greșeală sau ceva, parcă am văzut în slow motion cum își lipește buzele de buzele lui. Având o discuție cu soțul a zis ca dacă își amintește bine și pe ei îi pupa pe gură când erau mici și i se pare foarte scârbos. Mie mi se pare chiar mai scârbos, sărutul e ceva intim, se întâmplă între tine și persoana iubită, dacă vrei să îți arăți afecțiunea față de copilul tău există alte metode. Dar doar mă gândesc, eu mă sărut cu soțul și apoi cu copilul, no, ce înțelege el? Nu au respectat mai deloc limitele pe care le-am impus de-aia ne vedem mai răruț că-i mai drăguț, odată la câteva luni. Păreri? Pe mine mă amuză situația, dar mă și enervează la culme, mai ales ca eu nu am făcut asta niciodată și nici nu o voi face. Ce mă enervează e lipsa de respect de care dau dovadă având în vedere ca îți permiți să faci asta cu copilul altcuiva, indiferent ca ești bunică.

Later edit: am intalnit cateva comentarii in care sunt acuzat ca detin aere de superioritate. De cand respectul si manierele sunt asociate cu aerele de superioritate? Ce legatura are una cu alta?

//

Hai ca deschid si eu un topic mai de pe suflet asa. De multi ani ma consum foarte rau din cauza oamenilor din jurul meu pe care ii vad ca sunt nesimtiti / mitocani / neseriosi / superficiali.

Vorbesc de oamenii de care te lovesti fara sa ai de ales: trafic, prestari servicii, curieri, etc.

Ce imi sta in putere sa fac e sa ma concentrez pe mine. Sa fiu un barbat elegant, respectuos, manierat. Atat cat pot. Ba… chiar incerc.

Dar experientele de zi cu zi ma pun la pamant. Uneori simt ca imi pierd mintile, sunt anumiti oameni pe care simt ca imi vine sa ii rup in doua efectiv si pentru ca nu o fac nu reusesc sa ma descarc. Ajung sa ma descarc pe oamenii dragi si pe care ii iubesc.

How do you cope with that?

bună. Vreau să fac revizie la centrală etc. mi-a recomandat cineva pe altcineva, sunat, primit ofertă, pare ok la bani.

Din câte știu, furnizorul trebuie să fie certificat anre, ca altfel nu are valoare certificatul lor.

Am intrat pe site anre la liste publice de furnizori de gaz, dar nu-l găsesc pe acest furnizor.

Poate nu caut bine. Unde trebuie verificat? Mersi

Nu ştiu dacă sunt singurul dar sigur nu, însă am observat de la o vreme că oamenii de pe olx vând nişte lucruri foarte puțin căutate şi/sau inutile de multe ori la nişte prețuri exorbitante cu scuze ridicole. Destul de des folosesc aplicația pentru că mai iau una alta de folos ba pentru gospodărie ba pentru mine ori alții, şi mă gândeam aşa după ce am văzut un fier de călcat fără cablu vechi aproape în stagiu de descompunere la 400 de lei justificat că e "retro", nici nu era un fier pe cărbuni să zici că e de pe vremuri, nu, era un fier "modern" inutilizabil şi neutilizat de o bună perioadă de timp. Mi se pare şi uşor comic, deobicei ignoram anunțurile de genul dar tot zăresc câteva "gems" şi mă amuz :)). Oricum, am vrut să împărtăşesc această experiență cu voi şi vreau să aud şi de la voi ce bazaconii ați mai întampinat :))

Barul Sentimentelor este un loc unic, unde oamenii vin nu doar pentru a savura o băutură, ci și pentru a-și deschide sufletul și a împărtăși gândurile și emoțiile lor cele mai profunde. Este un loc cu o atmosferă caldă și intimă, unde luminile sunt discrete și mobilierul confortabil, îmbiind la discuții lungi și sincere.

Oricine se poate ridica să își spună povestea, fiecare glas și fiecare emoție își găsește un ecou, iar fiecare vizitator pleacă mai ușurat și mai împăcat cu sine.

Cu ce se ocupa un inginer de mediu? Este perspectiva in acest domeniu, un doctorat ar ajuta cu ceva? Sunt inginer chimist dar ma gandesc sa fac master pe ingineria mediului si materiale

De Crăciun 🤗....3 ore de munca,un ghem de sfoara roșie plus celelalte materiale=satisfacție personală